ISTORIC

Pornind de la deviza noastră, care afirmă astfel: „Copiii de azi vor conduce și organiza statul de mâine, viitorul nostru va fi ceea ce ei vor ști să facă!”, povestea școlii trebuie să fie o poveste a noastră – o punte între generații care asigură o izbândă colectivă, temeinică și unitară. Astfel, în monografia „Poveste de licean”, surprindem, de la o ediție la alta, valoarea emblematică a școlii – tradiția. Prin însăși definiția sa, înțelegem un melanj al obiceiurilor, credințelor și bunelor practici care insuflă și însuflețesc o identitate-reper fiecărui elev care trece pragul acestei instituții de cultură.

Drumul istoriei cunoaște făgașe line sau potrivnice, dar, indiferent de cale, contribuie la făurirea unui destin, a unei identități colective aflate în certitudinea momentului prezent. 105 ani de Racoviță.

Istoria Colegiului Național „Emil Racoviță” începe în contextul Marii Uniri din 1918, când, pe fondul afirmării idealurilor naționale și democratice, se simțea nevoia creării unor noi instituții educaționale în Transilvania. Astfel, 1919 este anul în care învățământul românesc de toate gradele a trecut printr-o reorganizare majoră. Pentru a înfăptui înființarea primului liceu în cadrul „Cetății universitare”, s-a decis ca Școala Civilă de băieți să fuzioneze cu Școala civilă de fete – care funcționa încă din 1870 –, pe strada Mihail Kogălniceanu, devenind astfel Școala Civilă de băieți și fete, în 1920, cu predare în limba română. Școala a devenit neîncăpătoare, iar elevii veniți din diferite părți ale Clujului, precum Aghireș, Cojocna sau Poieni au adus cu ei obiceiurile și tradițiile învățate din străbuni. Astfel, rugăciunea rostită zilnic: „Doamne ajută părinților să mă poată ține la școală. Doamne, ajută-mi să mă fac harnic, bun și om cu minte luminată.”, dar și deviza acestora emoționează prin noblețe și cinste: „Nu umblăm la școală ca să ne facem domni, ci ca prin muncă cinstită să ne cucerim țara asuprită de străini.” După un an școlar, s-a revenit la organizarea primă, pe strada Mihail Kogălniceanu rămânând Școala Civilă de băieți, până în anul 1924, urmând ca, mai apoi, odată cu începerea anului școlar 1924-1925, să fie cunoscută drept Școala Medie de băieți. Tot o școală destinată claselor de băieți, în perioada anilor 1922-1940, devine Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar (SPU). Răstimpurile trecutului istoric cunosc și timpuri umbroase, așa cum este perioada anilor 1940-1945, când Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar experimentează calea refugiului – atât cu secția umanistă, avându-l drept director pe ilustrul prof. univ. Onisifor Ghibu cât și cu cea reală, fiind sub îndrumarea directorului Nicolae Apostolescu – , la Sibiu, respectiv la Timișoara. Învățământul românesc clujean este substituit de cel cu predare în limba maghiară. Începerea anului școlar, în anul 1945, este un motiv de mare bucurie, căci se revine la obârșia clujeană. După așa-zisa reformă a învățământului, anul 1948 aduce schimbări majore în ceea ce privește structura ciclurilor de învățământ. Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar este desființat, iar Liceul de băieți nr. 3, cu clasele I-XI, îi ia locul. Acesta din urmă funcționează până în 1954. De atunci și până în 1957, când școlile medii au fost organizate după modelul sovietic, instituția este cunoscută drept Școala Medie nr. 4. Odată cu începerea anului școlar din 1958, în clădirea de pe Kogălniceanu funcționează din nou o școală mixtă, cu 11 clase, sub titulatura Școala Medie „Emil Racoviță”. Mai apoi, din 1965 și până în 1981, denumirea instituției poartă numele de Liceul „Emil Racoviță”. Totodată, 8 ani mai apoi, din 1982 până în 1990, funcționând cu clasele V-XII, școala poartă denumirea de Liceul Industrial „Emil Racoviță”. Din 1990, revine la vechiul statut de liceu teoretic cu profil real și uman, iar denumirea sa, între anii 1991 și 1999, este, din nou, Liceul „Emil Racoviță”. În sfârșit, odată cu anul 1999, instituția de învățământ funcționează cu clasele I-XII, cu specializările matematică-informatică și științe ale naturii, iar de la data de 1 septembrie 2000 și până în prezent, prin ordinul ministrului educației naționale, „poarta noastră spre cultură” este cunoscută drept Colegiul Național „Emil Racoviță”. Începând cu anul școlar 2016-2017, școala devine neîncăpătoare, iar astfel, instituției noastre de învățământ îi este arondată clădirea de pe strada Horea, nr.52, pentru activitatea claselor primare.

Astfel, urcușurile și coborâșurile parcursului școlii noastre au condus la plăsmuirea identității sale, care răsună și astăzi, sub atenta și riguroasa oblăduire a organelor de conducere preocupate de izbânda educației și a culturii, precum și cu ajutorul dascălilor dedicați și a elevilor dornici de a învăța carte. Fiind un pilon temeinic și scrupulos în educația românească, elevii care au trecut pragurile acestei școli se remarcă în varii domenii ale mediilor academice și profesionale. Astfel, conexiunea dintre profesor-elev, bazată pe principii și valori solide și trainice, se întărește și se transformă într-o conduită de viață, iar sentimentul de „acasă” rămâne viu în amintirea tuturor.

Pentru că ne dorim ca poveștile să aibă ecou în fiecare fațetă a timpului istoric, în paginile monografiei noastre veți descoperi mărturii ale foștilor absolvenți despre perioada în care erau elevi ai acestei școli – replici memorabile ale cadrelor didactice, activități preferate de tineri, în pauze și după orele de curs, impresii cu privire la vestimentația și muzica în vogă, poznele sau participările la baluri și serbări. Ethosul racovițist se recunoaște prin toate cadrele didactice, precum și prin personalul administrativ, care au conturat și inspirat destine umane. De asemenea, printre paginile cu mărturiile încântătoare ale absolvenților, se află secțiuni dedicate elevilor iluștri care au adus mândrie și cinste școlii, prin remarcabilele rezultate la învățătură, examene, concursuri și olimpiade naționale și internaționale.

Pentru noi, vocea generațiilor antecesoare este cea care clădește izbânda celei prezente, astfel că, vă invităm să descoperiți toate poveștile absolvenților, cadrelor didactice, precum și crâmpeie din ce a însemnat drumul istoric al instituției noastre de cultură, Colegiul Național „Emil Racoviță”, prin accesarea integrală a monografiei noastre, în format digital : Poveste de licean 

Racovițiști în Academia Română, Academia de Științe Medicale, Academia de Științe Tehnice, Academia de Științe ale Securității Naționale, Academia de Științe Agricole și Silvice.

1. Academia Română :

Au onorat instituția în calitate de profesori:

1. • Onisifor Ghibu – pedagog, om politic – membru al Academiei Române, din 1919;
   • Iuliu Hațieganu – medic – membru titular al Academiei Române, din 1955;
   • Constantin Daicoviciu – istoric – membru titular al Academiei Române, din 1955;
   • Gheorghe Călugăreanu – matematician – membru titular al Academiei Române, din 1963;
   • Ștefan Pascu – istoric – membru titular al Academiei Române, din 1974;
   • Alexandru Borza – botanist – membru ales post-mortem, în anul 1990.

S-au format în băncile acestei școli:

1. • Mihai Gavrilă – fizician – membru corespondent al Academiei Române, din 1974;
   • Ionel Haiduc – chimist – Președinte al Academiei Române în perioada 2006-2014, membru titular al Academiei Române, din 1991;
   • Ioan Alexandru Silberg – chimist – membru corespondent al Academiei Române, din 1996;
   • Dan Munteanu – biolog – membru corespondent al Academiei Române, din 1999;
   • Horia Colan – inginer – membru corespondent al Academiei Române, din 2010;
   • Ion Pop – critic și istoric literar – membru corespondent al Academiei Române, din 2015;
   • Gheorghe Benga – medic – membru titular al Academiei Române, din 2015;
   • Doru Pamfil – agronom – membru titular al Academiei Române, din 2015.
2. Academia de Științe Medicale:
   • Bologa Sandu, membru titular;
   • Miu Nicolae, membru de onoare;
   • Zdrenghea Dumitru Tudor, membru de onoare;
   • Dumitrașcu Dan Lucian, membru titular;
3. Academia de Științe Tehnice:
   • Manea Daniela Lucia, membru asociat;
4. Academia de Științe ale Securității Naționale:
   • Maior George Cristian.